La șapte dimineața, cineva a bătut hotărât la ușa lui Thomas. De când își pierduse soția, bărbatul trăia singur, evitând musafirii și orice schimbare.
Când a deschis, a văzut-o pe Elena, o veche prietenă, cu două valize lângă ea.
— Mai este valabilă oferta ta? l-a întrebat ea.
Cu câteva săptămâni înainte, Thomas îi spusese în glumă că, dacă va avea vreodată nevoie de un loc unde să stea, casa lui era deschisă. Nu crezuse că femeia îl va lua în serios.
Elena tocmai își pierduse locuința și nu avea unde să meargă. Thomas a ezitat, dar în cele din urmă a lăsat-o să intre, spunându-i că poate rămâne doar câteva zile.
Zilele s-au transformat în săptămâni. Elena a umplut casa tăcută cu miros de cafea, râsete și conversații lungi. Thomas a început din nou să gătească, să iasă la plimbare și să deschidă perdelele pe care le ținuse închise ani întregi.
După o lună, Elena și-a găsit un apartament. În dimineața plecării, Thomas i-a dus valizele până la ușă, dar nu a putut să o lase să plece.
— Oferta mea nu a fost o glumă, a spus el. Doar că mi-a fost teamă să recunosc.
Elena a zâmbit și și-a lăsat valizele jos. Venise căutând un adăpost temporar, dar amândoi găsiseră ceva mult mai important: o nouă șansă la fericire.
