Victor Ionescu venise la universitate fără să anunțe pe nimeni. Voia doar să-și surprindă fiica, Mara, și să ia prânzul împreună cu ea.
Când a intrat în cantină, a auzit o voce tăioasă:
— Să nu îndrăznești să atingi tava!
Mara stătea lângă tejghea, în timp ce câțiva studenți râdeau. Cardul ei nu funcționase, iar o colegă bogată o acuza că încearcă să primească mâncare gratis.
Victor s-a apropiat calm.
— Care este problema?
Când studenții au aflat cine era, zâmbetele lor au dispărut. Victor era directorul companiei care finanța programul de burse al universității. Totuși, nu a cerut pedepsirea nimănui.
A plătit prânzul fiicei sale și a spus:
— Valoarea unui om nu se măsoară prin bani, ci prin felul în care îi tratează pe cei aflați într-un moment dificil.
Conducerea universității a investigat incidentul, iar studenții implicați și-au cerut scuze public. Mara le-a acceptat scuzele, dar le-a cerut să lucreze o lună ca voluntari la cantina socială.
Din acea zi, nimeni nu a mai râs când un coleg avea nevoie de ajutor.
